Selectează o Pagină

Pot fi păcatele mele prea mari ca să fie iertate?

Nu știu cum sunt ceilalți, dar pe mine mă cunosc: păcatele mele sunt uriașe...

Chiar crezi că Dumnezeu poate ierta oricât, orice, oricând? Există o limită în toate și o știi bine. Iar tu – îmi pare rău să îți dau veștile proaste – ai depășit această limită.

cel cu codiță

Păcatul tău nu poate fi mai mare decât milostivirea lui Dumnezeu. Oricât de jos ai căzut, brațul lui Dumnezeu este atât de lung încât să ajungă la tine, să te ridice.

cel cu aripi

Cineva explica odată: „Dacă m-aș spovedi, preotul ar face stop cardiac auzindu-mi păcatele!” Astfel de scuze sunt deosebit de caritabile, de respectuoase, dar ignoră un fapt: în seminar, viitorii preoți sunt puși să citească dintr-o lucrare de uz intern intitulată „Cele mai oribile, odioase și terifiante 1000 de păcate din istoria Bisericii”, la ceas de noapte, la lumina lanternei, singuri în cameră, ca inima lor să fie pregătită să reziste la orice șoc.

Da?! Nu. Nu există o astfel de carte. Dar este adevărat că sunt pregătiți să asculte orice Spovadă. Preocuparea penitentului nu trebuie să fie inima preotului, ci păcatele proprii. Preoții acumulează în timp o experiență suficient de mare, astfel încât ceea ce pentru penitent este extraordinar și nemaiauzit, pentru ei intră la categoria „nimic nou sub soare”. Drept urmare, ne păcălim singuri dacă nu ne spovedim pentru că nu am vrea să îl omorâm sau smintim pe preot cu păcatele noastre. Oglinda nu se sparge în fața unei hidoșenii. Nici preotul în fața hidoșeniei păcatelor: el reflectă milostivirea lui Dumnezeu orice ar auzi.

Dacă nu există păcate prea mari ca să fie ascultate de preot, există oare păcate prea mari pentru a fi iertate? Să reformulăm puțin: există un păcat prea mare pentru Dumnezeul atotputernic, infinit de iubitor și milostiv în care credem? Evident nu. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este fidel și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nedreptate” (1Ioan 1,9). Singura condiție pusă, vedem clar, nu este mărimea păcatelor, ci mărturisirea lor, oricât de mari ar fi ele.

Istoria abundă în exemple de sfinți care trebuie să ne dea speranță. Înainte de convertire, Sf. Apostol Paul a persecutat numeroși discipoli ai lui Isus Cristos, unii fiind chiar omorâți – și a fost iertat. Înainte de convertire, Sf. Augustin de Hipona a dus, ca tânăr, o viață depravată, cu amantă și copil în afara căsătoriei – și a fost iertat. Exemplele pot continua pagini întregi: Dumnezeu are „antecedente” de iertare a unor păcate enorme. Dacă avem impresia că Dumnezeu nu ne poate ierta un anume păcat, credem, încă, într-un Dumnezeu… micuț. Spovada ne va ajuta să percepem mai bine „dimensiunea” Lui.

[Câteva precizări de ordin mai tehnic. Mai întâi, există păcate ce nu pot fi dezlegate de preoți, dar nu pentru că ar fi prea mari, ci pentru că dezlegarea lor este rezervată unor trepte superioare, precum Episcopii sau Scaunul Apostolic de la Vatican. De asemenea, preoții nu pot da dezlegarea de păcate dacă penitentul nu își arată clar părerea de rău pentru păcatele sale. Acestea sunt doar câteva detalii din aspectele canonice mai complexe pe această temă.

O altă precizare privește ideea că ar exista totuși păcate de neiertat, cele împotriva Spiritului Sfânt, pe temeiuri biblice (Matei 12,31-32, Marcu 3,28-29, Luca 12,10-11). Biserica învață că este vorba de păcatele ce includ o atitudine de refuzare a mântuirii (Dominum et Vivificantem 46); Catehismul Bisericii Catolice, pe același subiect, întărește: „Îndurarea lui Dumnezeu nu cunoaște margini, dar cel care refuză în mod deliberat să o primească prin căință respinge iertarea păcatelor sale și mântuirea oferită de Spiritul Sfânt. O asemenea împietrire poate duce la nepocăința finală și la pierzarea veșnică” (1864).]

APROFUNDARE:

  1. Ce alți sfinți care să fi avut păcate foarte grave cunoști? O idee: Fericitul Bartolo Longo, fost… preot satanist.
  2. Citește pasajul indicat în text din Dominum et vivificantem.
  3. Caută să te documentezi privitor la păcatele rezervate Episcopilor sau Scaunului Apostolic (ex: CCEO 727 și 728).

Textul din această pagină este preluat din cartea "99 de întrebări și răspunsuri despre Spovadă". Pentru mai multe informații despre carte, dați click pe coperta alăturată.