Selectează o Pagină

Psalmii penitențiali

Editura Presa Bună

Psalmul 6

Rugăciune în timp de încercare

1 Maestrului de cor.
Pentru instrumente cu coarde. Pe harpa cu opt coarde.

Psalm. Al lui David.

2 Doamne, în mânia ta, nu mă mustra
și, în furia ta, nu mă pedepsi!

3 Ai milă de mine, Dumnezeule,
căci am ajuns fără putere;
vindecă-mă, Doamne, că-mi tremură oasele

4 și sufletul mi-i tare zbuciumat.
Iar tu, Doamne, până când…?

5 Întoarce-te, Doamne, mântuiește sufletul meu,
salvează-mă pentru milostivirea ta.

6 Pentru că nu este nimeni dintre cei morți
care să-și amintească de tine;
în locuința morților, cine te va preamări?

7 Sunt istovit de [atâta geamăt],
în fiecare noapte mă zvârcolesc în patul meu
și cu lacrimile mele scald așternutul meu.

8 Mi s-au împăienjenit ochii de indignare,
am îmbătrânit între toți asupritorii mei.

9 Depărtați-vă de la mine
toți cei care săvârșiți nelegiuire,
căci a auzit Domnul glasul plângerii mele!

10 A auzit Domnul cererea mea,
Domnul a primit rugăciunea mea.

11 Să se rușineze și să se tremure toți dușmanii mei;
să se retragă și să se rușineze îndată!

Psalmul 31 (32)

Fericirea omului iertat

1 Al lui David. Poem.

Fericit este [omul] căruia i s-a iertat fărădelegea,
căruia i s-a acoperit păcatul!

2 Fericit este omul
căruia Domnul nu-i ia în seamă greșeala
și în duhul căruia nu este prefăcătorie!

3 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele
și gemeam ziua întreagă.

4 Zi și noapte apăsa peste mine mâna ta,
vlaga mi se usca în dogoarea verii.

5 Eu ți-am făcut cunoscut păcatul meu,
nu ți-am ascuns fărădelegea mea.
Am zis: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele”.
Și tu ai iertat vinovăția păcatului meu.

6 De aceea te roagă orice credincios
în timpul strâmtorării.
Chiar de s-ar dezlănțui potop de ape multe,
la el nu vor ajunge.

7 Tu ești pentru mine un adăpost,
tu mă scoți din strâmtorare,
mă înconjori cu cântări de bucurie pentru eliberare.

8 Îți voi da succes
și îți voi arăta calea pe care să mergi;
te voi sfătui și ochii mei vor fi asupra ta.

9 Nu fiți asemenea calului și catârului,
lipsiți de pricepere,
ale căror fălci le strângi cu zăbală și frâu,
altfel nu vin după tine!

10 De multe dureri are parte cel nelegiuit,
dar pe cel care nădăjduiește în Domnul,
îndurarea îl va înconjura.

11 Bucurați-vă, drepților, în Domnul și veseliți-vă!
Strigați de bucurie, toți cei drepți cu inima!

Psalmul 37 (38)

Tânguirea omului bolnav

1 Psalm. Al lui David. Pentru comemorare.

2 Doamne, să nu mă mustri în mânia ta
și să nu mă pedepsești în furia ta!

3 Căci săgețile tale s-au înfipt în mine
și mâna ta apasă peste mine.

4 Nimic nu este sănătos în trupul meu
în fața indignării tale,
și nu este pace în oasele mele,
din cauza păcatelor mele.

5 Căci fărădelegile mi-au acoperit capul,
ca o povară grea m-au apăsat.

6 Au putrezit și s-au înveninat rănile mele,
din pricina nebuniei mele.

7 M-am încovoiat și m-am gârbovit cu totul;
toată ziua umblu în mâhnire.

8 Rărunchii îmi sunt cuprinși de febră
și nu mai e nimic sănătos în trupul meu.

9 Sunt istovit și frânt cu totul,
strig din cauza zbuciumului inimii mele.

10 Doamne, în fața ta e toată dorința mea
și suspinul meu nu este ascuns de tine.

11 Inima mi se zbate, m-au părăsit puterile
și nu mai am nici măcar lumina ochilor.

12 Cei care mă iubesc și prietenii mei stau [departe],
din cauza rănii mele,
și apropiații stau deoparte.

13 Cei care caută sufletul meu îmi întind curse,
cei care-mi vor răul vorbesc de pieirea mea
și vicleșuguri pun la cale ziua întreagă.

14 Iar eu, ca un surd, nu dau ascultare
și sunt ca un mut ce nu-și deschide gura,

15 ca omul ce nu aude
și nu iese răspuns din gura lui.

16 Pentru că în tine, Doamne, mi-am pus speranța
tu îmi vei răspunde, Doamne, Dumnezeul meu!

17 Spuneam, de fapt: „Să nu râdă de mine
când mi se clatină piciorul,
să nu se ridice [cu mândrie] împotriva mea”.

18 Fiindcă sunt gata să mă prăbușesc
și durerea înaintea mea este pururea.

19 Căci eu îmi mărturisesc fărădelegea
și mă neliniștesc din cauza păcatului meu.

20 Dușmanii mei sunt plini de viață și sunt puternici
și s-au înmulțit cei care mă urăsc fără motiv.

21 Ei îmi răsplătesc binele cu rău
și mă acuză, pentru că eu urmăresc binele.

22 Să nu mă părăsești, Doamne;
Dumnezeul meu, să nu te îndepărtezi de la mine!

23 Grăbește-te să mă ajuți,
Doamne, mântuirea mea!

Psalmul 50 (51)

Miluiește-mă, Dumnezeule

1 Maestrului de cor. Psalm. Al lui David.

2 Când a venit la el profetul Natan
după ce păcătuise cu Batșeba.

3 Ai milă de mine, Dumnezeule,
după marea ta bunătate,
și, după mulțimea îndurărilor tale,
șterge fărădelegea mea!

4 Spală-mă cu desăvârșire de nelegiuirea mea
și curăță-mă de păcatul meu!

5 Căci recunosc fărădelegea mea
și păcatul meu stă pururi înaintea mea.

6 Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit
și ce-i rău înaintea ta am făcut.
De aceea, tu ești drept în sentințele tale
și nepărtinitor în judecățile tale.

7 Căci, iată, în nelegiuire m-am născut
și în păcat m-a zămislit mama mea!

8 Iată, ție îți place adevărul în adâncul [inimii],
fă deci să pătrundă înțelepciunea înlăuntrul meu!

9 Stropește-mă cu isop și voi fi curat,
spală-mă și voi fi mai alb decât zăpada!

10 Fă să aud [un cuvânt] de bucurie și veselie
și oasele pe care le-ai zdrobit vor tresălta!

11 Întoarce-ți fața de la păcatele mele
și șterge toate nelegiuirile mele.

12 Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule,
și un duh statornic înnoiește înlăuntrul meu!

13 Nu mă alunga de la fața ta
și duhul tău sfânt nu-l lua de la mine!

14 Dă-mi înapoi bucuria mântuirii tale
și întărește-mă cu duh binevoitor!

15 Atunci voi învăța pe cei fără de lege căile tale
și cei păcătoși la tine se vor întoarce.

16 Mântuiește-mă de sânge, Dumnezeule,
Dumnezeul mântuirii mele,
și limba mea va preamări dreptatea ta!

17 Doamne, deschide-mi buzele
și gura mea va vesti lauda ta!

18 Pentru că jertfele nu-ți sunt plăcute
și, chiar dacă ți-aș aduce,
arderile de tot nu te-ar mulțumi.

19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită și smerită, Dumnezeule, n-o disprețui!

20 În bunătatea ta, [Doamne], fă bine Sionului
și reclădește zidurile Ierusalimului!

21 Atunci îți vor fi plăcute jertfele de dreptate,
arderile de tot și ofrandele;
atunci ți se vor oferi viței pe altarul tău.

Psalmul 101 (102)

Rugăciunile unui suferind

1 Rugăciunea unui sărman care este sleit de putere
și își revarsă plângerea înaintea Domnului.

2 Doamne, ascultă rugăciunea mea
și strigarea mea să ajungă la tine.

3 Nu-ți întoarce fața de la mine
în ziua strâmtorării mele;
pleacă-ți urechea spre mine,
în ziua în care te chem,
grăbește-te să-mi răspunzi!

4 Căci zilele mele s-au spulberat ca fumul
și oasele mele ard ca jarul.

5 Inima mea a fost lovită și se usucă întocmai ca iarba,
încât uit să-mi mănânc și pâinea.

6 Din cauza geamătului [continuu],
mi s-a lipit pielea de oase.

7 M-am asemănat cu bufnița din pustiu,
m-am făcut asemenea cucuvelei din ruine.

8 Stau de veghe și sunt ca pasărea singuratică pe acoperiș;

9 ziua întreagă mă insultă dușmanii;
cei care mă lăudau jură împotriva mea.

10 Mă hrănesc cu cenușă în loc de pâine
și cu lacrimi mi-am amestecat băutura,

11 din pricina mâniei și a furiei tale;
fiindcă, după ce m-ai înălțat, m-ai doborât.

12 Zilele mele sunt ca umbra care trece
și eu m-am uscat ca iarba.

13 Tu, Doamne, rămâi în veci
și amintirea ta [dăinuie] din generație în generație.

14 Tu te vei ridica și te vei îndura de Sion,
căci este timpul [să-ți arăți] îndurarea,
întrucât a venit timpul potrivit.

15 Iată, servitorii tăi îndrăgesc pietrele lui
și le este milă de ruinele sale!

16 Toate popoarele se vor teme de numele Domnului
și toți regii pământului, de gloria sa,

17 pentru că Domnul a reconstruit Sionul
și s-a arătat în gloria lui.

18 El ia aminte la rugăciunea celor lipsiți
și nu disprețuiește rugăciunea lor.

19 Aceasta să se scrie pentru generațiile următoare
și poporul care se va naște îl va lăuda pe Domnul;

20 pentru că el a privit din înălțimi,
din sanctuarul său;
Domnul s-a uitat din cer asupra pământului,

21 ca să asculte suspinul celor închiși
și pentru a-i elibera pe cei condamnați la moarte.

22 Pentru ca numele Domnului să fie vestit în Sion
și lauda lui, în Ierusalim,

23 când se vor aduna împreună popoarele
și domniile,
ca să-i slujească Domnului.

24 Mi-a vlăguit pe cale puterea,
mi-a scurtat [numărul] zilelor.
Am zis: Dumnezeul meu,

25 nu mă lua la jumătatea zilelor mele;
anii tăi sunt din generație în generație.

26 De la început ai întemeiat pământul
și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

27 Ele vor pieri, dar tu rămâi
și toate se vor învechi ca un veșmânt,
și le vei schimba ca pe o haină.

28 Dar tu ești același
și anii tăi nu se sfârșesc.

29 Fiii slujitorilor tăi vor avea o locuință
și descendența lor va rămâne în siguranță în fața ta.

Psalmul 129 (130)

Dintru adâncuri

1 Cântare a treptelor.

Dintru adâncuri strig către tine, Doamne,

2 Doamne, ascultă glasul meu!
Pleacă-ți urechea ta
la glasul rugăciunii mele!

3 Dacă te-ai uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine ar mai putea să stea [în fața ta]?

4 La tine însă este iertare,
și ne temem de tine.

5 Eu nădăjduiesc în Domnul;
sufletul meu speră în cuvântul său.

6 Sufletul meu [îl așteaptă] pe Domnul
mai mult decât [așteaptă] străjerii [ivirea] zorilor.[Mai mult] decât [așteaptă] străjerii [ivirea] zorilor,

7 să nădăjduiască Israel în Domnul,
căci la Domnul este îndurare
și belșug de mântuire.

8 El va mântui pe Israel
de toate fărădelegile lui.

 

Psalmul 142 (143),1-11

Rugăciune în timp de strâmtorare

1 Psalm. Al lui David.

Doamne, ascultă rugăciunea mea,
pleacă-ți urechea la cererea mea,
răspunde-mi în fidelitatea și în dreptatea ta!

2 Și să nu intri la judecată cu slujitorul tău,
căci nici unul dintre cei vii
nu va fi îndreptățit înaintea ta.

3 Dușmanul urmărește sufletul meu,
îmi aruncă viața la pământ,
m-a făcut să locuiesc în întuneric,
ca cei morți pentru vecie.

4 Se stinge în mine sufletul
și neliniștită este în mine inima mea!

5 Îmi aduc aminte de zilele de demult,
cuget la toate faptele tale
și meditez la lucrările mâinilor tale.

6 Întind spre tine mâinile mele,
sufletul meu este înaintea ta
ca un pământ lipsit de apă.

7 Doamne, grăbește-te ca să-mi răspunzi,
că se sfârșește duhul meu!
Nu-ți ascunde fața de la mine,
ca să nu mă asemăn cu cei ce se coboară în groapă!

8 Fă să aud dis-de-dimineață îndurarea ta,
căci în tine mi-am pus încrederea!
Fă-mă să cunosc calea pe care voi merge,
căci sufletul meu spre tine îl înalț!

9 Eliberează-mă de dușmanii mei, Doamne,
căci la tine îmi aflu adăpost!

10 Învață-mă să fac voia ta,
căci tu ești Dumnezeul meu!
Duhul tău cel bun
mă va călăuzi către pământul drept.

11 De dragul numelui tău, Doamne, îmi vei da viață.
În dreptatea ta,
vei scoate sufletul meu din strâmtorare!

12 În îndurarea ta, nimicește pe dușmanii mei
distruge-i pe toți cei care îmi asupresc sufletul,
pentru că eu sunt slujitorul tău!