Selectează o Pagină

Puterea Spovezii

pr. Mike Schmitz

Pr. Mike Schmitz prezintă în aproximativ 8 minute o serie de informații esențiale despre Spovadă, utile atât celor care nu s-au mai apropiat de acest Sacrament de mulți ani, cât și celor care recurg la el frecvent.

Dacă doriți să descărcați clipul pentru a-l folosi în diverse contexte, mergeți aici:
http://www.cateheza.ro/puterea-spovezii/

Puterea Spovezii

Doar Dumnezeu poate ierta păcatele, dar Isus a dat această putere de a ierta unor bărbaţi simpli. Acest aspect este important: Isus ne-a dat Sacramentul Reconcilierii pentru că ştia că vom avea nevoie. Uneori trecem cu vederea peste aceasta. Ne imaginăm că Dumnezeu a spus: „Bine, vă dau acest Sacrament al Iertării, dar o să fiu foarte, foarte dezamăgit dacă chiar veţi avea nevoie de el.” Nu ar avea sens! Isus ne-a dat acest Sacrament al Reconcilierii deoarece ştia că vom păcătui, vom cădea, vom avea nevoie de el.

Ce trebuie așadar să facem? Mai întâi examinează-ți conştiinţa. Te uiţi la viaţa ta şi te gândeşti dacă ai spus: „Doamne, ştiu ce vrei să fac, dar prefer să fac ce vreau eu.” Și fă o listă. Îţi poate lua 10 minute şi să faci aceasta repede. Al doilea lucru: intră aici! Uneori oamenii spun: „Nu merg la Spovadă pentru că a trecut mult timp. Nu ştiu ce să fac.” Ei bine, preotul a mers la şcoală pentru aceasta, ştie ce trebuie făcut. Tot ce trebuie să faci este să mergi la Spovadă şi să spui: „Părinte, a trecut mult timp şi nu ştiu ce să fac.” Iar el te va ajuta.

Uneori oamenii sunt speriaţi: „Dacă preotul ţine minte ce am spus și nu va avea o părere bună despre mine?” Și eu puneam aceeaşi întrebare: „Părinte, aveți o părere rea despre mine?” El răspundea mereu: „Am uitat totul după ce ai plecat de la Spovadă.” Era frumos din partea lui să spună aceasta. Nu îl credeam atunci, dar acum că sunt preot ştiu că e adevărat. Cu greu îmi amintesc ceva din ce aud la Spovadă. Preoţii sunt cam ca gunoierii. Gunoierii lui Dumnezeu. Dacă aţi vorbit cu un gunoier şi l-aţi întrebat care este cel mai scârbos gunoi aruncat, rareori îşi va aminti deoarece când ai de-a face mult cu gunoiul, munca încetează să fie interesantă, dramatică, nu mai e așa scârboasă deoarece te-ai obişnuit. Acelaşi lucru este valabil pentru gunoierii lui Dumnezeu, pentru păcat. După o vreme, nu mai este interesant, urât… Este doar ceea ce este: răul pe care îl luăm şi îl ducem departe fără a fi prea şocaţi.

Dacă un preot ar spune ce a auzit la Spovadă? Există sigiliul Spovezii, care înseamnă că dacă un preot ar spune ce a auzit la Spovadă ar fi automat excomunicat din Biserica Catolică. Atât de serios privește Biserica confidenţialitatea ta. Uneori oamenii se tem că preotul va avea o părere rea despre ei pentru că merg să se spovedească. Preotul ştie că toți au luptele lor spirituale. Toți! Faptul că eşti la Spovadă este dovada că doreşti să te străduieşti pentru Isus.

Când mergi la Spovadă, primul lucru pe care trebuie să îl faci este să spui preotului cât a trecut de la ultima ta Spovadă. Nu te chinui să spui o zi anume. Spune la modul general cam cât timp a trecut. Este o diferenţă care îl ajută pe preot să ştie ce sfat să dea. Dacă spui că au trecut 10 ani şi ai vorbit o singură dată cu părinţii tăi atunci el te poate îndruma să mergi mai în profunzime şi să te ajute. Apoi începi să mărturiseşti.

Când ne spovedim trebuie să spunem toate păcatele noastre de moarte. Ştiţi păcatele de moarte, acele acţiuni grave despre care ştiu că sunt păcate şi totuși aleg în mod liber să le fac? Trebuie să le mărturisim pe toate. Biserica ne cere să le mărturisim ca număr şi ca tip de păcat. Din nou, nu trebuie să fii foarte specific când vine vorba de număr. Dă doar o idee generală despre cât de des se repetă. Unii pot spune: „Am luat numele lui Dumnezeu în zadar de 88, 89, 87 de ori… nu ştiu.” Spune doar: „Am luat numele lui Dumnezeu în zadar de multe ori.” Din nou, cineva ar putea spune: „Am furat ceva de la locul de muncă o dată.” Între a lua ceva acasă în ultimele săptămâni sau ultimele luni există o diferenţă, aşa că asigură-te că spui aceasta.

La fel şi cu tipul de păcat. Aici sunt două capcane în care poţi cădea. Poți fi prea general când spui ce fel de păcat este sau poţi fi prea specific despre tipul de păcat. Trebuie să spui numele acelui păcat. Am o soră mai mare şi mi-a spus că pot spune acestă poveste. S-a dus într-o zi la Spovadă şi a spus: „Părinte, de la 1 la 10.” Preotul a întrebat: „Ce de la 1 la 10?” Sora mea este puţin obraznică: „Poruncile de la 1 la 10, nu aţi auzit de ele?” Atunci el a spus: „Aţi ucis pe cineva?” „Nu.” „Aţi comis adulter?” „Nu.” Trebuie să numim păcatul. Un prieten care e preot spunea aceasta despre faptul că trebuie să includem toate detaliile necesare. Este preot în Kenya şi spunea: Să nu mergi la Spovadă şi să spui: „Părinte, am furat o funie” şi să uiţi să spui că era o vacă legată de funie.

Putem fi așadar prea generali, dar şi prea specifici. Nu trebuie să spunem povestea păcatului. Cineva ar putea să spună la Spovadă: „Eu şi Julia suntem cele mai bune prietene încă din clasa I, când doamna Johnson ne-a pus împreună în bancă doar că în clasa a VIII-a nu am mai fost prietene pentru că ea a făcut aceasta și eu am făcut aceasta”, dar în esență am bârfit-o pe Julia pe la spate. Tot ce trebuie să faci e să mergi la Spovadă şi să spui: „Am bârfit-o pe cea mai bună prietenă a mea.” Trebuie doar să spunem păcatul şi de câte ori l-am făcut şi să lăsăm mila şi iubirea lui Dumnezeu să ne transforme.

Trebuie să mărturisim toate păcatele de moarte. Ne amintim că sunt două feluri de păcate: de moarte şi veniale. Și păcatele veniale care rănesc relaţia noastră cu Dumnezeu trebuie mărturisite Domnului în Spovadă, deoarece este vorba de vindecarea acestei relaţii. Păcatele de moarte trebuie mărturisite toate, deoarece trebuie să refacem relaţia. A ţine ascunse păcate de moarte este ca şi cum ai încerca să te întorci la Dumnezeu fără a te întoarce cu adevărat.

Uneori oamenii se tem pentru că nu pot face diferenţa dintre ispită şi păcatul propriu-zis. Reţineți: un păcat trebuie să fie ales de tine, un lucru pe care îl dorești, îl iei şi spui: „Îl vreau, este al meu”. De multe ori experimentăm ispita de a acţiona, de a gândi. Acelea nu sunt păcate. De fapt, ispitele nu pot să ne rănească până nu le alegem. Așadar diferenţa dintre ispită şi păcat este dacă alegem sau nu.

Când vii la Spovadă adesea poți alege să stai în spatele panoului sau faţă în faţă. Ambele moduri sunt bune deoarece știi sigur că în ambele poţi avea încredere că preotul îţi acordă milostivirea lui Isus. Ştiu că uneori oamenii evită Spovada deoarece spun: „Nu mă simt suficient de vinovat pentru păcatele mele, nu îmi pare rău suficient de ele.” Aceasta este diferenţa dintre regret şi căință. Regretul este atunci când ne pare rău pentru păcatele noastre. Căinţa este luarea deciziei de a ne îndepărta de păcat şi a ne întoarce la Isus. Nu avem nevoie de regret, avem nevoie de căință. Aceasta este diferenţa dintre Iuda şi Petru. Amândoi l-au trădat pe Isus, amândoi au regretat ce au făcut, amândoi au căzut, amândoi au mers în întunericul nopţii şi au plâns pentru păcatele lor, dar numai Petru a avut căinţă. S-a îndepărtat de păcat şi s-a întors la Isus. Gândiţi-vă cum ar fi fost dacă Iuda nu doar ar fi regretat ce a făcut, ci s-ar fi îndepărtat de păcat şi s-ar fi întors la Domnul. Am celebra Liturghia în biserica „Sfântul Iuda căitul”.

Întreb persoanele care spun că nu se simt suficient de triste: „Există o mică parte din tine care vrea libertatea şi iertarea oferite de Isus?” Dacă există, atunci poţi merge la Spovadă. În timp ce îţi continui drumul spre Sacramentul Mirului, Sacramentul Spovezii îţi este accesibil înainte şi după Mir. Este o parte normală a vieților noastre deoarece înțelegem că Spovada este locul unei victorii, locul unde Isus învinge mereu. Scopul şi ţinta vieţii tale este să fii un sfânt. Sacramentul Spovezii este locul unde se fac sfinţii.