Ce să fac dacă îmi este teamă să mă spovedesc?
Transpir și numai gândindu-mă la Spovadă. Nu cred că pot să fac așa ceva...Imaginează-te la Spovadă. Ești supus fără anestezie unei disecări a propriei tale vieți. Cum să nu simți un fior rece pe spate? Cum să nu te panichezi? Sfatul meu: stai departe de așa ceva.
Teama de necunoscut se învinge… cunoscând, experimentând, practicând Spovada în cazul acesta. Nu te lăsa paralizat de gânduri negative ci acționează cu curaj. Acum.
Un comedian spunea: „Toată lumea are frică de înălțime. Eu, de lățime.” Dar tu? Suferi de acrofobie? Arahnofobie? Ofidiofobie? Claustrofobie? Astrafobie? Tripanofobie? Spovadofobie? Unele dintre aceste fobii te-au făcut să îți dorești un dicționar, nu? Ei bine, spovadofobia nu există! Cel puțin medical nu s-au înregistrat cazuri. Să observăm că psihologia vorbește despre temeri iraționale, precum fobiile tocmai pomenite, și despre temeri raționale, care, de fapt, sunt expresii ale prudenței. Acestea din urmă sunt depășibile.
De exemplu, trebuie să traversezi o cameră necunoscută, aflată în întuneric: vei simți un sentiment de panică, neștiind dacă în ea nu este un dulău înfiorător, dacă nu este mobilă de care să te ciocnești, neștiind nici unde este ușa pentru a ieși din cameră. Teama este normală. Și ar putea fi alungată cu o simplă apăsare a întrerupătorului. Cam așa stau lucrurile pentru unii dintre noi și cu Spovada: ne sperie – mai ales dacă este pentru prima oară, sau după mult timp – pentru că nu știm ce se va întâmpla acolo.
Oare nu am putea cumva aprinde lumina și în cazul Spovezii? Ba da. O facem chiar acum. Cea mai bună metodă de a lupta împotriva „întunericului” care poate învălui Spovada este să citim ce este și cum se face; să povestim cu un prieten care se spovedește, în care avem încredere și care, astfel, ne poate încuraja; nu în cele din urmă, poate fi util să avem o discuție preliminară cu preotul la care ne vom spovedi.
Uneori poate apărea ispita de a crede că în Spovadă întâlnim un judecător, un călău. Dacă nu îl cunoaștem deja pe preot, să o facem atunci înainte de a ne spovedi. Vom prinde astfel curaj pentru pasul cel mare. Așa cum sigur îți dai seama, și preoții au nevoie să se spovedească. Cunosc deci Spovada din ambele părți: ca preot, dar și ca penitent. Drept urmare, dacă pentru tine Spovada este o „cameră” complet neagră, spune-i aceasta: preotul te va călăuzi prin „cameră” pas cu pas, luminându-ți pașii. La capătul celălalt vei descoperi că nu ai avut parte de un proces, de vreo decapitare, ci ai fost condus în brațele Tatălui milostiv, care te așteaptă să te copleșească cu iertarea Sa.
Sau poate temerile tale sunt în alte direcții. Poate te temi că nu vei reuși să spui tot ce trebuie să spui. Dacă este așa, procedează cum fac copiii la Prima Spovadă: notează pe o hârtie păcatele, indicând natura lor și cât de des le comiți. Da, la Spovadă poți veni cu fițuici! Dacă te blochează faptul că nu știi „formulele”, de la cea de introducere la actul de căință final, din nou nu îți face probleme. Apelează, de exemplu, la o carte de rugăciuni în care sunt aceste texte sau spune-i preotului că nu le știi și acesta le va spune împreună cu tine.
Poate te temi că nu vei spune ceea ce trebuie: nu există afirmații corecte sau greșite în Spovadă. Fii sincer și totul va fi bine. Orice dubii legate de modul de a face Spovada discută-le deschis cu preotul: el a făcut o facultate pentru ca să fie alături de tine. Dacă temerile persistă atunci… acționează… cât mai repede. Cu cât trece timpul, cu atât emoțiile vor spori, iar îngrijorările vor deveni închisoare. Găsește curaj în rugăciune. Gândește-te la sufletul curat pe care îl vei avea la final.
APROFUNDARE:
- Ce temeri ai acum sau ai avut cândva sau știi că au prietenii tăi legat de Spovadă?
- Cum crezi că pot fi învinse aceste temeri? Ce argumente ai oferi?
- Se poate un preot spovedi pe sine? Dar un Episcop? Dar Papa?
Textul din această pagină este preluat din cartea "99 de întrebări și răspunsuri despre Spovadă". Pentru mai multe informații despre carte, dați click pe coperta alăturată.