De ce m-aș spovedi?
Sunt bine. Ok, recunosc, poate nu chiar 100% bine. Dar, oricum: de ce m-aș spovedi?Mănânci, bei, respiri, dormi, umbli, te distrezi…? Totul pare ok cu tine. Ai toate semnalmentele unui om sănătos. De ce ai avea nevoie de Spovadă? Nu este cazul să îți pierzi vremea cu așa ceva.
Ai grijă de sufletul tău! Este de mare preț! De fapt este mai de preț decât trupul (cel de acum, doar știi, este trecător). Și atunci de ce doar trupul tău ar avea nevoie de baie, de a fi îngrijit și curățat?
Astăzi auzim tot mai mulți declarând că sunt persoane spirituale, dar nu religioase. Trecând peste faptul că o astfel de declarație ascunde de regulă un resentiment față de religia organizată, strict în contextul acestei întrebări un aspect este totuși pozitiv: se recunoaște implicit că omul nu are doar trup, ci și suflet. În mod cert, despre Spovadă este foarte greu – dacă nu imposibil – să discutăm dacă nu avem ca premisă comună faptul că omul este trup spiritualizat sau spirit întrupat, cum dorești.
Dacă admitem existența sufletului, atunci și față de el avem o responsabilitate, așa cum avem față de trup. Viața nu se reduce la mâncat și dormit, adică la cele necesare trupului – dacă acestea ne sunt prioritățile de vârf, atunci nu suntem departe de animale. Nici dacă adăugăm activitățile pentru intelectul nostru, precum lectura, nu putem spune că ne îngrijim în mod total de ființa noastră. Nu. Am ignora sufletul, ori sufletul nu este un apendice invizibil. Și sufletul are nevoie să fie „hrănit”… să fie „întreținut”…
Știm că nu este bine să lăsăm deșeuri în urma noastră în natură. Societatea are grijă prin diverse campanii să ne atragă și ea atenția asupra importanței păstrării unui mediu curat, pentru binele nostru și al generațiilor viitoare. Dacă trecem de la mediul natural la cel familial, al casei noastre, cu siguranță nu ne place să trăim într-o casă murdară. Chiar dacă nimeni nu ne-ar trece pragul casei, noi înșine nu am putea tolera noroi pe haine, gunoi pe jos… sau ca trupurile noastre să miroasă ca și când nu am mai fi trecut o lună pe la duș…
Iartă imaginile nu tocmai frumoase! Dar, chiar dacă la un nivel ce scapă simțurilor noastre, și sufletul se poate murdări. Și el poate… mirosi urât. Probabil știi de sfinți ale căror trupuri, după moarte, emană în mod natural un miros plăcut. Dar știi că au fost sfinți care simțeau după miros dacă un suflet are păcate și cât de mari? De exemplu, Sf. Ecaterina de Siena. Imaginează-ți, pentru un moment, că ai avea o astfel de abilitate. Cum te-ai descurca mergând pe stradă? Dar, mai ales, cum te-ai descurca cu propriul miros?!
Și atunci? Dacă admitem că avem suflet și dacă suntem de acord că trebuie să îl îngrijim, Spovada apare ca fiind ceva natural. Cum așa? Pentru că Autorul sufletului este și Autorul metodei lui de curățare. Metoda de spălare pe care Dumnezeu a ales-o pentru suflet este Spovada. Iar ea a fost încredințată Bisericii, „spălătorii” fiind preoții. Dumnezeu dorește binele nostru, dorește să ierte, este mereu dispus să ierte… dacă ne pregătim și noi să primim iertarea Sa.
Sigur ai văzut – în filme cel puțin – că în anumite țări există spălătorii publice. Omul vine cu hainele murdare, alege una dintre mașinile de spălat, bagă o monedă și spălatul începe. Înainte să existe această rețea pentru haine și așternuturi, Biserica a creat rețeaua ei de spălătorii publice pentru suflet. Sunt bisericile, confesionalele, locurile unde preoții ne așteaptă să ne descărcăm murdăria păcatelor noastre, să ne lăsăm spălați de harul acestui Sacrament, pentru ca la ieșire să avem sufletul curat. Și totul fără nicio monedă, doar cu deschiderea noastră spre iertare.
APROFUNDARE:
- Cum ai explica prietenilor tăi necesitatea Spovezii?
- Pe lângă Spovadă, cum ne mai putem îngriji de suflet?
- Caută sfinți care aveau abilitatea descrisă în text și citește-le viețile.
Textul din această pagină este preluat din cartea "99 de întrebări și răspunsuri despre Spovadă". Pentru mai multe informații despre carte, dați click pe coperta alăturată.
