Act de căință și propunere, mărturisirea păcatelor, împlinirea pocăinței

din capitolul II al cărții „Devoțiuni în cinstea sfinților”, ARCB 1994

Act de căință și propunere

Îmi pare rău din toată inima de toate păcatele mele, pentru că prin ele te-am supărat pe tine, Doamne, care ești atât de bun și vrednic de iubire. Îți făgăduiesc că mă voi strădui din toate puterile să nu mai păcătuiesc și să ocolesc ocaziile de păcat.

Mărturisirea păcatelor

Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul și Sfinției Voastre, Părinte, păcatele mele. M-am spovedit acum … (spune când te-ai spovedit ultima dată).

De atunci am făcut următoarele păcate…

Mă învinuiesc așa cum mă știe Dumnezeu vinovat, mă învinuiesc și de păcatele de care nu-mi aduc aminte – și cer de la Dumnezeu iertare, iar de la Sfinția Voastră, Părinte, pocăință și dezlegare.

Împlinirea pocăinței

Pocăința se poate împlini oricând și oriunde, dacă duhovnicul nu a prescris altfel; deci se poate împlini înainte sau după primirea sfintei Împărtă­șanii.

Pocăința constă din rugăciuni sau alte fapte de pocăință: post, pomană, muncă etc.