Învățătură despre Spovadă

din capitolul II al cărții „Devoțiuni în cinstea sfinților”, ARCB 1994

Păcătuim cu toții, căci suntem slabi și înclinați spre rău. În nemărginita sa bunătate, Domnul nostru Isus Cristos a orânduit Sacramentul Pocăin­ței, prin care ni se iartă păcatele săvârșite după Botez. În ziua Învierii sale glorioase, el a dat Apos­tolilor – și urmașilor acestora – puterea de a ierta păcatele, spunându-le: „Primiți pe Duhul Sfânt! Cui veți ierta păcatele, vor fi iertate și cui le veți ține, vor fi ținute”.

Pentru a celebra cum se cuvine Sacramentul Sfintei Spovezi, este necesar să avem în vedere și să împlinim următoarele:

1. Cercetarea cugetului.
2. Căința.
3. Propunerea.
4. Mărturisirea păcatelor.
5. Îndeplinirea pocăinței.

Înainte de a intra în scaunul de spovadă (confe­sional) pentru a-i spovedi pe alții, preotul își exami­nează conștiința, dacă are sau nu sufletul curat și pregătit pentru celebrarea Sacramentului iertării. Dacă are ceva pe conștiință, el însuși se spovedește mai întâi, împlinind cele cinci condiții de mai sus; apoi poate spovedi cum se cuvine și pe alții. Înainte de a cere, în numele lui Dumnezeu, de la alții împlinirea condițiilor de mai sus, preotul trebuie deja să le aibă împlinite pentru sine.

La fel, și cei care merg să facă Sfânta Spovadă au datoria de a întruni condițiile cerute. Atunci, șoptirea păcatelor va fi acoperită de cântecul tainic al iertării; întunericul greșelilor și al remușcărilor va fi împrăștiat de lumina îndurării divine, tulbu­rarea și neliniștea vor fi înlocuite de pacea Aceluia care este Iubire fără margini.