Psalmii penitențiali

Psalmul 6

Rugăciune în timp de încercare

1 Maestrului de cor.
Pentru instrumente cu coarde. Pe harpa cu opt coarde.

Psalm. Al lui David.

2 Doamne, în mânia ta, nu mă mustra
și, în furia ta, nu mă pedepsi!

3 Ai milă de mine, Dumnezeule,
căci am ajuns fără putere;
vindecă-mă, Doamne, că-mi tremură oasele

4 și sufletul mi-i tare zbuciumat.
Iar tu, Doamne, până când…?

5 Întoarce-te, Doamne, mântuiește sufletul meu,
salvează-mă pentru milostivirea ta.

6 Pentru că nu este nimeni dintre cei morți
care să-și amintească de tine;
în locuința morților, cine te va preamări?

7 Sunt istovit de [atâta geamăt],
în fiecare noapte mă zvârcolesc în patul meu
și cu lacrimile mele scald așternutul meu.

8 Mi s-au împăienjenit ochii de indignare,
am îmbătrânit între toți asupritorii mei.

9 Depărtați-vă de la mine
toți cei care săvârșiți nelegiuire,
căci a auzit Domnul glasul plângerii mele!

10 A auzit Domnul cererea mea,
Domnul a primit rugăciunea mea.

11 Să se rușineze și să se tremure toți dușmanii mei;
să se retragă și să se rușineze îndată!

Psalmul 37 (38)

Tânguirea omului bolnav

1 Psalm. Al lui David. Pentru comemorare.

2 Doamne, să nu mă mustri în mânia ta
și să nu mă pedepsești în furia ta!

3 Căci săgețile tale s-au înfipt în mine
și mâna ta apasă peste mine.

4 Nimic nu este sănătos în trupul meu
în fața indignării tale,
și nu este pace în oasele mele,
din cauza păcatelor mele.

5 Căci fărădelegile mi-au acoperit capul,
ca o povară grea m-au apăsat.

6 Au putrezit și s-au înveninat rănile mele,
din pricina nebuniei mele.

7 M-am încovoiat și m-am gârbovit cu totul;
toată ziua umblu în mâhnire.

8 Rărunchii îmi sunt cuprinși de febră
și nu mai e nimic sănătos în trupul meu.

9 Sunt istovit și frânt cu totul,
strig din cauza zbuciumului inimii mele.

10 Doamne, în fața ta e toată dorința mea
și suspinul meu nu este ascuns de tine.

11 Inima mi se zbate, m-au părăsit puterile
și nu mai am nici măcar lumina ochilor.

12 Cei care mă iubesc și prietenii mei stau [departe],
din cauza rănii mele,
și apropiații stau deoparte.

13 Cei care caută sufletul meu îmi întind curse,
cei care-mi vor răul vorbesc de pieirea mea
și vicleșuguri pun la cale ziua întreagă.

14 Iar eu, ca un surd, nu dau ascultare
și sunt ca un mut ce nu-și deschide gura,

15 ca omul ce nu aude
și nu iese răspuns din gura lui.

16 Pentru că în tine, Doamne, mi-am pus speranța
tu îmi vei răspunde, Doamne, Dumnezeul meu!

17 Spuneam, de fapt: „Să nu râdă de mine
când mi se clatină piciorul,
să nu se ridice [cu mândrie] împotriva mea”.

18 Fiindcă sunt gata să mă prăbușesc
și durerea înaintea mea este pururea.

19 Căci eu îmi mărturisesc fărădelegea
și mă neliniștesc din cauza păcatului meu.

20 Dușmanii mei sunt plini de viață și sunt puternici
și s-au înmulțit cei care mă urăsc fără motiv.

21 Ei îmi răsplătesc binele cu rău
și mă acuză, pentru că eu urmăresc binele.

22 Să nu mă părăsești, Doamne;
Dumnezeul meu, să nu te îndepărtezi de la mine!

23 Grăbește-te să mă ajuți,
Doamne, mântuirea mea!

Psalmul 101 (102)

Rugăciunile unui suferind

1 Rugăciunea unui sărman care este sleit de putere
și își revarsă plângerea înaintea Domnului.

2 Doamne, ascultă rugăciunea mea
și strigarea mea să ajungă la tine.

3 Nu-ți întoarce fața de la mine
în ziua strâmtorării mele;
pleacă-ți urechea spre mine,
în ziua în care te chem,
grăbește-te să-mi răspunzi!

4 Căci zilele mele s-au spulberat ca fumul
și oasele mele ard ca jarul.

5 Inima mea a fost lovită și se usucă întocmai ca iarba,
încât uit să-mi mănânc și pâinea.

6 Din cauza geamătului [continuu],
mi s-a lipit pielea de oase.

7 M-am asemănat cu bufnița din pustiu,
m-am făcut asemenea cucuvelei din ruine.

8 Stau de veghe și sunt ca pasărea singuratică pe acoperiș;

9 ziua întreagă mă insultă dușmanii;
cei care mă lăudau jură împotriva mea.

10 Mă hrănesc cu cenușă în loc de pâine
și cu lacrimi mi-am amestecat băutura,

11 din pricina mâniei și a furiei tale;
fiindcă, după ce m-ai înălțat, m-ai doborât.

12 Zilele mele sunt ca umbra care trece
și eu m-am uscat ca iarba.

13 Tu, Doamne, rămâi în veci
și amintirea ta [dăinuie] din generație în generație.

14 Tu te vei ridica și te vei îndura de Sion,
căci este timpul [să-ți arăți] îndurarea,
întrucât a venit timpul potrivit.

15 Iată, servitorii tăi îndrăgesc pietrele lui
și le este milă de ruinele sale!

16 Toate popoarele se vor teme de numele Domnului
și toți regii pământului, de gloria sa,

17 pentru că Domnul a reconstruit Sionul
și s-a arătat în gloria lui.

18 El ia aminte la rugăciunea celor lipsiți
și nu disprețuiește rugăciunea lor.

19 Aceasta să se scrie pentru generațiile următoare
și poporul care se va naște îl va lăuda pe Domnul;

20 pentru că el a privit din înălțimi,
din sanctuarul său;
Domnul s-a uitat din cer asupra pământului,

21 ca să asculte suspinul celor închiși
și pentru a-i elibera pe cei condamnați la moarte.

22 Pentru ca numele Domnului să fie vestit în Sion
și lauda lui, în Ierusalim,

23 când se vor aduna împreună popoarele
și domniile,
ca să-i slujească Domnului.

24 Mi-a vlăguit pe cale puterea,
mi-a scurtat [numărul] zilelor.
Am zis: Dumnezeul meu,

25 nu mă lua la jumătatea zilelor mele;
anii tăi sunt din generație în generație.

26 De la început ai întemeiat pământul
și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

27 Ele vor pieri, dar tu rămâi
și toate se vor învechi ca un veșmânt,
și le vei schimba ca pe o haină.

28 Dar tu ești același
și anii tăi nu se sfârșesc.

29 Fiii slujitorilor tăi vor avea o locuință
și descendența lor va rămâne în siguranță în fața ta.