Rugăciuni înainte de Spovadă

1. Duhule Sfinte, sfințitorul sufletelor noastre, dă-ne, te rugăm, darul fricii de Dumnezeu, pentru ca, având pururi conștiința vie a infinitei maiestăți a Creatorului nostru și a negrăitei lui iubiri, să fim gata a pierde toate, chiar și viața, mai degrabă decât a-l supăra prin păcat. Dumnezeule, în fața atotștiinței tale nimic nu este tăinuit. Purifică gândurile inimilor noastre prin revărsarea Duhului Sfânt, ca să te putem iubi tot mai mult și preamări de-a pururi. Amin.

2. Doamne, Dumnezeule, Părintele meu ceresc, primește-mă cu bunătate și îndurare. Vreau să fac o spovadă bună, ca să fiu primit în rândul copiilor tăi.

Știu bine că fă harul tău nu pot face nimic. De aceea, te rog, trimite pe Duhul tău cel sfânt, care să mă ajute să mă spovedesc cum se cuvinte.

Vino, Duhule Sfânt, și luminează mintea mea, ca să cunosc păcatele pe care le-am săvârșit; mișcă inima mea ca să mă căiesc de ele; întărește voința mea ca să mă hotărăsc să mă îndrept; ajută-mă să spun duhovnicului tot ce am greșit și să nu ascund nici un păcat de moarte. Amin.

3. Mă întorc cu umilință la tine, Doamne Isuse Cristoase, după ce te-am părăsit de atâtea ori prin păcatele mele, căci la cine să merg dacă nu la tine, care ești viața și mântuirea noastră? Dacă tu mă vei respinge, cine mă va primi? Dacă tu mă vei osândi, cine mă va ierta?

Mă hotărâsem să nu mai calc poruncile tale și să mă feresc de orice păcat. Dar cât de nestatornic am fost! Am urmat pornirile mele rele și m-am îndepărtat de tine. O, de i-aș putea arăta durerea mea tot cu atâtea lacrimi de căință ca și sfântul Petru!

Privește-mă, Doamne, cu milostivirea cu care l-ai privit pe el, după ce s-a lepădat de tine. Nădăjduiesc în mila ta, bune Isuse, căci ea întrece răutatea mea. Nu mă alunga dinaintea feței tale, ci fă să aud cuvintele pline de mângâiere: „Ți se iartă păcatele tale!”

Cred, Doamne, că prin sacramentul Pocăinței mi se vor ierta toate păcatele și-mi vei reda harul sfințitor pe care l-am pierdut. De aceea voi mărturisi cu umilință păcatele mele preotului, locțiitorul tău, ca să primesc prin el dezlegarea ta.

Binevoiește, Doamne, a-mi da harul să mă spovedesc bine. Luminează-mă ca să-mi aduc aminte de toate păcatele săvârșite cu gândul, cuvântul, fapta și omisiunea. Mișcă-mi inima ca să urăsc toate păcatele și să mă căiesc sincer de ele. Întărește-mi voința ca să mă hotărăsc de a mă feri de azi înainte de orice păcat și să nu te mai supăr niciodată. Amin.

4. Trist și îndurerat vin la tine, Dumnezeule preabun, pentru că tu singur ești speranța, tu singur, refugiul meu. Ai milă de mine, nu după mica milostivire a oamenilor, ci după marea, imensa, incomparabila milostivire care depășește infinit toate păcatele; după acea mare milostivire cu care ai iubit lumea atât de mult, încât l-ai dat pe Fiul tău unul-născut. Spală inima mea, pentru ca, odată distrusă orice nelegiuire și părăsită orice murdărie, să devină ca o tablă albă, pe care degetul tău să scrie legea iubirii tale, împreună cu care nu poate sta nici o vină.

Vezi, Doamne, am fost zămislit în păcatul originar, care conține în sine orice răutate și orice răzvrătire. Sunt cu totul scufundat în păcat, din toate părțile sunt înconjurat de lațuri, și cum voi putea fugi? Vino în întâmpinarea mea, Părinte al îndurărilor, dă-mi sărutul tău, dă-mi podoabele de mai înainte; condu-mă din nou la casa ta, pentru ca în mine să se bucure cei care speră în tine. Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, o inimă umilă, o inimă blândă, o inimă împăciuitoare, o inimă binevoitoare, o inimă voioasă, care nu face nimănui rău; mai degrabă să răspundă răului cu bine, care să te iubească mai mult decât orice lucru, care să se gândească mereu la tine, care să vorbească despre tine, care să-ți mulțumească, care să se bucure de imnurile și de cântecele spirituale, care să converseze cu cerurile.

Dă-mi adevărata umilință, pentru ca gura mea să poată exprima o laudă perfectă adusă ție. Dă-mi inima unui copil, pentru că, dacă nu mă voi face ca un copil, nu voi putea intra în împărăția cerurilor. Fă-mă să gust înțelepciunea ta, pentru că înțelepciunea ta este mai bună decât orice bogăție, și nici nu se pot asemăna cu ea toate lucrurile care sunt dorite. Mare este puterea ta, Doamne, mare este puterea ta, care se manifestă în cea mai mare măsură în iertare și milă.

De aceea, îți ofer inima mea căită și umilită. Primește această jertfă a mea și, dacă ea ar fi imperfectă, fă-o tu perfectă, tu, care le poți face pe toate; fă să ardă toată de focul nemărginitei tale iubiri, pentru ca tu să o primești sau, cel puțin, să nu o respingi. Căci dacă tu nu o vei respinge, știu că voi găsi har înaintea ta, iar pentru viitor nici unul dintre sfinții tăi nu mă va respinge nici în cer, nici pe pământ.

5. Dumnezeule atotputernic, milostive Tată și Domnul meu preabun, ai milă de mine, păcătosul. Iartă greșelile mele, fă să stau de veghe, să înving orice viclenie, orice ispită și plăcere nocivă; să evit cu totul, în gând și în fapte, ceea ce tu interzici și să împlinesc cu fidelitate ceea ce poruncești.

Fă-mă să cred, să sper, să iubesc, să trăiesc ceea ce tu știi și vrei. Dă-mi părere de rău. Dă-mi o întristare de bunătate și umilință, abstinență justă și mortificație a trupului, ca să te pot iubi, să mă pot ruga, să te pot lăuda și să pot medita. Dă-mi o minte curată, sobră, îndrăgostită, adevărată și lucrătoare pentru orice faptă și pentru orice gând care îți place.

Fă-mă să cunosc legile tale, să le iubesc, să le gust, să fiu familiar cu ele și să le pun în practică; să înaintez întotdeauna cu umilință, Doamne, spre ceea ce este mai bun și să nu renunț niciodată. Nu mă lăsa, Doamne, nici omeneștii mele ignoranțe și slăbiciuni, nici meritelor mele, nici ale celorlalți, ci numai preabunei tale dispoziții. Da, dispune tu însuți de mine cu îngăduință și de orice faptă sau gând după voința ta, pentru ca din partea mea să se facă întotdeauna și numai voința ta. Eliberează-mă de orice rău și condu-mă la viața veșnică, Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

(Sfântul Anselm de Aosta)

6. De tine, Dumnezeule, izvor de îndurare, mă apropii eu, păcătosul. Binevoiește a mă spăla pe mine, cel murdar. Soare al dreptății, luminează-l pe cel care este orb. Medic etern, vindecă-l pe cel care este rănit. Rege al regilor, îmbracă-l pe cel care este gol. Mijlocitorule între Dumnezeu și oameni, împacă-l pe cel care este vinovat. Bunule păstor, condu-l din nou pe cel care este rătăcitor. Dăruiește, Dumnezeule, milostivire celui sărman, iertare celui vinovat, viață celui mort, justificare celui nelegiuit.

Fă să te recunosc pe tine, Domnul meu, și să-ți mulțumesc mereu pentru toate binefacerile dăruite de tine, și să fac aceasta cu cea mai mare recunoștință a inimii. Fă să te binecuvântez întotdeauna, să te laud și să te preamăresc în orice lucru, și să fac aceasta cu cea mai mare bucurie și jubilare a inimii. și, ascultând de tine în toate și fiindu-ți supus, să fiu mereu revigorat la masa ta împreună cu toți sfinții îngeri și apostoli, deși cu totul nevrednic și nerecunoscător. Tu, care cu Tatăl și cu Duhul Sfânt viețuiești și domnești, Dumnezeule, binecuvântat în veci. Amin.

(Sfântul Toma de Aquino)

7. Fie-ți milă de mine, o Dumnezeul meu! Mă căiesc din toată inima, pentru că prin păcatele mele te-am necinstit pe tine; mă căiesc de ele, pentru că prin ele am pierdut harul tău și împărăția cerului, și m-am făcut vrednic de pedeapsa veșnică a iadului. O, Dumnezeul meu, dacă ai fi fost drept cu mine, ce s-ar fi întâmplat cu sufletul meu?

Eu am fost vrednic să fiu acum, pentru totdeauna, în deznădejde, în mijlocul chinurilor de tot soiul. Dar mai mult mă căiesc de păcatele mele, pentru că prin ele te-am mâniat pe tine așa de dese ori și așa de tare, pe tine, Creatorul meu, Dumnezeul meu: un Dumnezeu așa de mare, așa de bun și așa de vrednic de iubire.

O, zile nefericite, ce le-am întrebuințat așa de rău spre batjocura Dumnezeului meu și spre afurisenia sufletului meu! O, de-aș fi murit când eram încă în harul lui Dumnezeu, înainte de a fi făcut un rău așa de mare. Însă acum, punându-mi toată încrederea în ajutorul tău, mă hotărăsc din toată inima să nu mai păcătuiesc și să fug de orice prilej de păcat, pentru că te iubesc mai mult decât orice lucru și sunt hotărât a te iubi pururea peste toate. Amin.

(Sfântul Alfons Maria de Liguori)